duminică, 10 aprilie 2011
O analiza a poporului roman
Am fost ieri la o conferinta sustinuta de domnul Dan Puric. Titlul era "Despre Martiri". Va asteptati probabil ca aceasta conferinta sa fi dezbatut probleme care tin strict de religie si de suflet; eu una recunosc ca nu ma asteptam la altceva. Ei, uite ca nu a fost asa. Desi subiectul a atins si unele aspecte din religie, domnul Puric ne-a facut o frumoasa analiza a poporului roman de la daci si pana la noi. Se pare ca in valtoarea ce ne-a cuprins o data cu dorinta noastra de a ne alinia cu Europa am uitat cine suntem cu adevarat. Recunosc ca nu sunt eu o fana foarte mare a Romaniei si nici mare patrioata nu-s, dar ascultandu-l astazi pe Dan Puric am realizat ca poate nu e totul atat de negru si de pierdut cum mi se parea mie. Momentele rare in care m-am simtit mandra ca sunt romanca, din trecut, s-au rarit si mai mult in prezent, insa cum sa nu se intample asta atunci cand tot ceea ce auzim atat in jurul nostru, cat si in mass-media e numai de rau. Am invatat sa vedem numai partea goala a paharului si astfel ne-am pierdut valori si calitati care au fost ale noastre inca de la formarea poporului. Domnul Puric a pus pe tava in fata noastra cele mai frumoase averi ale acestui popor: modestia, pudoarea, omenia, umorul, bunatatea, curajul si forta extraordinara care a avut-o acest popor, trecut prin foc si sabie de sute de ori, de a reusi sa dainuiasca pe aceste plaiuri mioritice si dincolo de ele. Acum imi dau seama ca poate multe alte popoare, trecand prin ce am trecut noi, fara o clipa de pace, ar fi disparut de mult in paginile prafuite ale istoriei. Si incepi sa te gandesti ca poate nu om fi noi chiar asa de rai daca inca mai exista oameni care pot vorbi atata de frumos despre poporul nostru desi traim in vremurile acestea negre. Sa va spun sincer, mi se pare foarte greu sa te lupti cu morile de vant atunci cand esti singur, iar generatia de acum nu mai are nici dorinta si nici curajul necesar pentru a-si asuma riscul de a incerca sa mai schimbe ceva. Insa eu consider ca un lucru il poate face si acela e de a pregati generatiile ce urmeaza si de a le arata partea plina a paharului pentru ca ele sa poate readuce la viata demnitatea romaneasca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Extraordinar articol. Acelasi lucru l-am simtit si eu in timp ce vorbea, si anume ca suntem pe bune un popor care a avut de suferit incontinuu de pe urma istoriei fara nici o perioada de liniste si totusi iata-ne ca am supravietuit. Fireste ca tara e aproape in totalitate compromisa, insa in loc sa vedem doar lipsurile si partile rele pe care le are, am putea sa incercam sa salvam ceea ce ne-a mai ramas. Insa e greu sa te lupti cu morile de vant.. true..
RăspundețiȘtergeream scris un comentariu mai lung, dar l-am șters din greșeală...drăguț articolul și ca să rezum ce vroiam să punctez mai-nainte: Dan Puric, cred, zicea că în principal credința ortodoxă e proprie neamului nostru(poporul se formează în secolele 6-9, iar Sf. Andrei a fost prin Dobrogea în primul secol al erei noastre și după aia s-a răspîndit pe restul teritoriului) din care derivă seria aia de calități și, apropo de lupta cu morile de vînt, cred că se poate lupta, e nevoie doar de nădejdea că ceva se va întîmpla...știi perioada asta cea mai fructoasă din istorie perioada interbelică era plină de corupți, despre Titulescu, care cică ar fi cel mai mare om politic al nostru, spune un francez că știa foarte bine să-și negocieze prețul cu care să fie cumpărat...așa că situația nu s-a schimbat foarte mult
RăspundețiȘtergere